Măsurătorile rezistenței instalației de legare la pămînt se realizeaza periodic pentru a evalua protecţia împotriva şocurilor electrice.
Persoanele care efectuează teste şi măsurători de sisteme de sol trebuie să aibă cunoştinţe
adecvate şi echipamentul de măsurare si trebuie sa fie autorizati ANRE.
În 2008, au fost introduse următoarele standarde EN 62305-1 Protecţia împotriva
fulgerelor.
Partea 1: Principii generale şi EN 62305-2 protecţia împotriva fulgerelor.
Partea 2: Managementul riscului. Aceste standarde includ o descriere a daunelor şi pierderile cauzate de
fulgere, nivelurile de clasificare a protecţiei la trăsnet şi a parametrilor fulgerelor.
Conform legislatiei in vigoare, verificarea rezistentei de dispersia a prizei de pamant, trebuie facuta odata la 6 luni, deoarece odata cu trecerea timpului, calitatea prizei de pamant scade si poate ajunge la o valoare care depaseste valoarea conform standardelor.
Valoarea masuratorii prizei de pamant depinde intr-o mare masura de: tipul solului, umezeala solului, configuratia de conectare a electrizilor, numarul acestora si sectiunea platbandei.
Masurarea rezistentei electrice a prizelor de pamânt se face numai in c.a. pentru a evita efectele de polarizare a solului, de corodare si electroliza care ar avea loc daca s-ar utiliza c.c.
Pentru determinarea rezistentei electrice a unei prize de pamânt (P) este necesara o alta priza, auxiliara (PA) pentru a se inchide circuitul de masurare. Daca se considera ca intre P si PA se aplica o tensiune continua U, variatia potentialului electric de-a lungul liniei care uneste prizele P si PA apare ca in fig. 4.17,b. Cu exceptia zonelor de raza r, care depinde de dimensiunile prizei si de conductivitatea solului, potentialul prizelor ramâne practic constant.