21feb./19

Tensiunea si frecventa electrica

Instalatia de impamantare, , ,

In România tensiunea nominala de joasă tensiune asigurata de reteaua de distribuĠie publică
este monofazata 230 V úi trifazata 400/230V în sistem TN-C. Aceasta valoare de tensiune este
armonizata international (SR HD 472S1).
Limitele de variatie admise tensiunii de alimentare, daca nu se stabileúte altfel prin contractul
de furnizare, vor fi (SR EN 50160):
– pentru 95% din săptămână , ± 10%;
– pentru restul din săptămână , +10% / – 15%;
Daca instalatiile sunt alimentate dintr-un post de transformare sau dintr-o sursă autonomă
proprie tensiunile pot fi în sistem trifazat :
– 400/230 V;
– 400/690 V;
– 690/1000 V.
Ultimele 2 valori sunt în general folosite în instalaĠiile industriale din considerente tehnologice.

Frecventa
FrecvenĠa nominala în reteaua de distributie publica din România este de 50 Hz.
Limitele admisibile de variatie ale frecvenĠei, daca nu se stabileúte altfel prin contractul de
furnizare, vor fi:

– pentru 99.5% din an ± 1%;
– pentru restul din an +4% /- 6%.

02feb./19

Instalatia electrica aparenta

Instalatia de impamantare

Montarea aparenta a conductoarelor

Conductoarele electrice care compun circuitele instalatiilor electrice au caracter de lunga durata, trbuie protejate prin tuburi protectoare . Cand instalatiile electrice au caracter de scurta durata ,fiind destinate diferitelor constructii de pe santiere.  Conductoarele se monteaza aparent, fixandu-se direct pe pereti sau pe tavan,cu ajutorul rolelor .

Conductoarele utilizate in mod normal in astfel de instalatii sant cele cu izolatie de cauciuc precum si conductoarele ilolate rezistente la intemperii

Conductoarele care coboara spre motoare electrice, intreruptoare, comutatoare, prize se introduc in tuburi de protectie, incepand de la o inaltime de circa 2,5 mdeasupra podelei.

Trecerea  conductoarelor prin perete, prin planse ele dintre etaje se face introducandu-se conductoarele in tuburi de protectie.

Tragerea conductoarelor in tuburi de protectie si executerea legaturilor intre conductoare

Conductoarele se introduc in tuburi numai dupa ce tencuiala in care sunt ingropate tuburile s-a uscat.

Conductoarele aceluiasi circuit trifazat, inclusiv conductorul neutru, se introduc in acelasi tub. In instalatiile pentru curent con tinuu se poate introduce cate un conductor in tub separat.

  • Tragerea conductoarelor de cupru –  Instalatia electrica aparenta

Inainte de introducerea conductorului in tub,capatul conductorului se indoaie, pentru a nu se agata de izolatia interioara a tubului sau de asperitatile existente in interiorul tubului.

Se introduce apoi conductorul printr-un capat si se impinge cu atentie in tub pana cand conductorul apare la celalalt capat al tubului.

Daca instalatiile se executa in tuburi pozate aparent, conductoarele pot fi trase in tuburi odata cu montarea acestora.In acest scop, inainte de a fi introduse in tub.  Conductoarele se taie la lungimea necesara.

Legaturile conductoarelor de cupru in doze se executa prin lipire,uneori prin sudare saucu ajutorul clemelor speciale,prevazute cu suruburi.

  • Tragerea conductoarelor de aluminiu – Instalatia electrica aparenta

Intrducerea conductoarelor de aluminiu in tuburi se executa numai prin impingere,si nu prin tragere.

Conductoarele de aluminiu se instaleaza in tuburi bine uscate si curatite in interior.  Pentru aceasta se introduc in tub,cu ajutorul unei sarme de otel,un dop de cauciuc,o perie cilindrica de sarma sau,la nevoi,numai un somoiog de calti.

Legaturile dintre conductoarele de aluminiu se fac cu ajutorul clemelor de legatura. Acestea sunt prevazute cu saiba arcuita , care sa asigure o presiune permanenta intre conductoare si clemele de legatura .

Instalatia aparenta intr-o cladire se poate realiza cu reava metalica, copex metalic sau PVC.

Instalatii electrice interioare aparente

Instalatia electrica interioara

Aparatajul electric este de tip PT.

31ian./19
electric installation0004 e1567932272970

Dispozitive de protectie la supratensiuni (SPD)

Instalatii electrice exterioare, Instalatii electrice interioare

Dispozitive de protectie la supratensiuni (SPD)

Dispozitivele de protectie luate în consideratie sunt cele amplasate în exteriorul echipamentelor de protejat.
Realizarea sistemului de protectie la supratensiuni pentru a se asigura limitarea perturbatiilor si avariilor la supratensiuni a echipamentelor electrice si electronice trebuie să aibă în vedere recomandările standardului SR EN 61643-11. Alegerea úi utilizarea SPD se face pe baza conceptului de Zonă de Protectie împotriva Trăsnetului (ZPT). Aceste zone se referă la volumele care cuprind elementele de protejat.

Se definesc următoarele ZPT (a se vedea SR EN 62305-1) :  Zone exterioare

– ZPT 0 Zonă pusă în pericol de câmpurile electrice si magnetice neatenuate ale trăsnetului si unde retelele interioare pot fi supuse curentilor electrici de trăsnet integrali sau partiali. O zonă ZPT 0 se subdivide în:
– ZPT 0A: zonă expusă la căderile directe ale trăsnetului úi la câmp electromagnetic integral.
Sistemele interioare pot suporta actiunea curentului electric de trăsnet integral sau a unor părti din acesta;
– ZPT 0B : zonă protejată împotriva căderilor directe ale trăsnetului, în care pericolul este reprezentat de câmpul electromagnetic integral. Sistemele interioare pot fi supuse la curenti electrici de trăsnet partiali.
 Zone interioare (protejate împotriva căderilor directe ale trăsnetului)
– ZPT 1 Zonă unde curentul electric de trăsnet este limitat prin divizare si prin SPD instalate la frontierele acestei zone. Ecranele metalice pot atenua câmpul electromagnetic generat de trăsnet.
– ZPT 2…n Zonă unde curentul electric de trăsnet poate fi limitat în continuare prin divizare si prin SPD suplimentare instalate la frontierele acestei zone. Ecrane metalice suplimentare pot fi utilizate pentru a obtine atenuarea suplimentară a câmpului electromagnetic generat de trăsnet.

Caracteristicile ZPT pot fi îmbunătătite prin instalarea de protectii cu SPD coordonate si/sau ecrane magnetice. În functie de numărul, de tipul, si de nivelul de tinere al echipamentului de protejat, poate fi definită o ZPT corespunzătoare. Acestea pot include zone mici locale (de exemplu carcasele echipamentelor) sau zone mari în întregime (de exemplu volumul întregii structuri).
Interconectarea ZPT de acelaúi nivel poate fi necesară dacă două structuri separate sunt conectate prin linii electrice de alimentare sau de comunicaĠii, ori poate fi redus numărul necesar de SPD.
Frontiera unei ZPT este definită prin măsurile de protecĠie care se utilizează.

 

În functie de caracteristicile si solicitările la care sunt supuse, dispozitivele de protectie sunt împărtite în trei tipuri de încercare:

 SPD tipul 1 (SPD1)  cuprind descărcătoare cu rezistentă variabilă, supuse celor mai intense solicitări si având capacitatea de a conduce curenti electrici datorati loviturilor se trăsnet (fig. 4.7). Au rolul de a limita pătrunderea în instalatiile electrice a unor curenti electrici de impuls datorati
loviturilor de trăsnet. Alegerea descărcătoarelor se face conform SREN62305-1. Descărcătoarele cu rezistenĠă variabilă sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru – dacă există –) si pământ.

 SPD de tipul 2 (SPD2)  cuprind limitatoare de supratensiuni amplasate în aval de dispozitivele de tipul 1. Alegerea sistemului de protectie se face conform standardului SR HD 60364-4-443.
Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru – dacă există –) si pământ.

 SPD de tipul 3 (SPD3) sunt destinate protejării la supratensiuni a echipamentelor receptoare care sunt conectate, în general, între o fază si conductorul neutru. Alegerea sistemului de protectie se face conform standardelor SR HD 60364-4-443 si SR HD 60364-5-534. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru – dacă există –) si pământ.
Coordonarea sistemelor de protecĠie SPD montate în cascadă se va efectua de proiectant în functie de caracteristicile echipamentelor producătorului (care trebuie să pună la dispozitie toate informatiile necesare).
La clădirile fără instalatii exterioare de protecĠie la trăsnet nu se montează SPD de tipul 1 (acesta având rolul de deviere la pământ a curentului de trăsnet) .

Sisteme de degivrare electrica

31ian./19

Certificatul de urbanism

Autorizatii, , ,

Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire.

Aşadar, în situaţia în care dorim să obţinem o autorizaţie de construcţie, prima operaţiune ce se impune a fi desfăşurată este aceea de a obţine certificatul de urbanism.

Certificatul de urbanism se emite şi în următoarele situaţii:
a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii;
b) în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de “Studiu de fezabilitate”, potrivit legii;
c) pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare (preşedinţii consiliilor judeţene, primarii municipiilor,primarul general al municipiuluiBucureşti, primarii sectoarelor municipiului Bucureşti):

a) fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării .

Pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul  trebuie să depună la emitent o documentaţie cuprinzând:

a) cererea-tip (formularul-model F.1 „CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism”), în conformitate cu precizările privind completarea acesteia, cuprinzând:

1. elementele de identificare a solicitantului;
2. elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită emiterea certificatului de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, în cazul în care legea nu dispune altfel;
3. elementele care definesc scopul solicitării;


b) planuri cadastrale/topografice, cu evidenţierea imobilelor în cauză, astfel:

1. pentru imobilele neînscrise în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară: plan de încadrare în zonă, la una din scările 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000, 1:500, după caz, eliberat la cerere de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară;
2. pentru imobilele înscrise în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară: extras din planul cadastral de pe ortofotoplan şi extras de carte funciară pentru informare actualizat la zi, eliberate la cerere de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară;

c) documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism, în copie.

Certificatul de urbanism 1